Invierea lui Isus

Invierea lui Isus – Este un eveniment istoric?
Deci, este invierea lui Isus din morti un eveniment istoric? Lucrul acesta este afirmat in toate cele patru Evanghelii, cat si in corespodenta antica. Daca aceste scrieri sunt documente istorice asa cum pretind sa fie, atunci ele marturisesc despre un eveniment istoric. Conform dictonului lui Aristotel, aceste scrieri corespund criteriului pentru documente istorice legitime. Totusi, pentru ca descriu evenimente miraculoase, ele nu sunt recunoscute de societatea seculara ca marturie valida. Cum pot fi validate atunci aceste consemnari? Aici trebuie puse doua intrebari. Mai intai, isi discrediteaza autorii acestor scrieri literare propria lucrare sau credibilitatea marturiei este intarita de insasi viata lor? Si apoi, confirma autoritatile istorice acceptate aceste istorisiri?

Invierea lui Isus – Marturia ucenicilor
Oamenilor care au crezut in invierea lui Isus din morti, cunoscuti astazi ca si ucenici ai lui Cristos, cu siguranta le-a fost testata marturia, cat si convingerile, de cei care nu i-au crezut. Cu exceptia lui Ioan, fiecare dintre acesti oameni a fost omorat. Felul in care au fost omorati a fost cumplit si fara mila. Mai mult decat marturia - a fost viata lor, acesti oameni fiind persecutati de lumea seculara si suferind incercari grele pentru raspandirea scumpei Evanghelii pe care o proclamau. Apostolul Pavel povesteste in a doua Epistola catre Corinteni: “De cinci ori am capatat de la Iudei patruzeci de lovituri fara una; de trei ori am fost batut cu nuiele; o data am fost improscat cu pietre; de trei ori s-a sfaramat corabia cu mine; o noapte si o zi am fost in adancul marii. Deseori am fost in calatorii, in primejdii pe rauri, in primjedii din partea talharilor, in primejdii din partea celor din neamul meu, in primejdii din partea paganilor, in primejdii in cetati, in primejdii in pustie, in primejdii pe mare, in primejdii intre fratii mincinosi. In osteneli si necazuri, in priveghiuri adesea, in foame si sete, in posturi adesea, in frig si lipsa de imbracaminte” (II Corinteni 11:24-27) Mai tarziu, apostolul Pavel a fost decapitat dupa ce a suferit multi ani intr-o inchisoare romana. Moartea lui a fost mult mai putin brutala fata de cea a fratilor lui, fiindca el era cetatean roman; insa cei mai multi dintre ei nu erau. Acesti oameni erau convinsi ca Dumnezeu a permis ca ei sa sufere asa de mult si nu exista nici o dovada mai buna a sinceritatii si a adevarului mesajului lor decat rezistenta si perseverenta lor, fara a avea nici o speranta intr-o rasplata pamanteasca. Fiecare din ei putea sa scape de toate aceste torturi si umilinte daca denunta pur si simplu invierea lui Cristos. Acesta era scopul calailor lor. Totusi, nici unul nu a cedat persecutiei si tocmai acest lucru este dovada spectaculoasa in favoarea respingerii oricarei teorii ale conspiratiei.

Tweet

Urmareste-ne:

---